La destinatie

De multe ori ma intreb ce se intampla cu lucrurile cusute de mine si oferite in dar cu atata drag. Am adunat multe laude, multumiri, deloc de neglijat, sa ma intelegeti bine, dar mult prea putine "dovezi" cu locul pe care respectivul lucru si l-a gasit in viata destinatarului. In cazul tablerunnerului, curiozitatea mea a fost lamurita, iar bucuria pe care o simt eu, doar cei care daruiesc rodul muncii lor o pot intelege.

 Au fost si cazuri cand, de teama sa nu se murdareasca sau strice, pernele lucrate erau asezate intr-o pozitie total neobisnuita.

 

Bineinteles ca am fost bucuroasa sa vad grija acordata muncii mele, dar parca m-ar fi multumit sa primesc mai degraba o noua comanda de perne fiindca cele initiale au fost deja uzate de atata folosire.

Voi ce credeti? E mai bine sa stii sau sa nu stii unde pleaca munca voastra?