Una din poeziile scrise de L., o doamna doctor plina de sensibilitate si talent, mi-a placut foarte mult. Si cum invatasem tehnica de coasere a Annei Faustino, am cusut o mapa din diferite batikuri, pe tonuri de mov, culoarea ei preferata. Am reusit cu mare greutate sa printuiesc poezia, fiindca batikul, chiar calcat pe intaritura, nu e deloc pe placul imprimantei mele. Si intr-o zi calda de toamna timpurie, la zi de aniversare, intr-o padure de brad, alaturi de prieteni dragi, i-am facut acest cadou. Si atunci L. a recitat poezia, care era parca compusa atunci, acolo. A fost frumos...cu tehnica de cusut insa mai am de exersat.

 

"Gand de toamna

Liniste si cer senin,

Ochi inchisi de soare plini,

Frunte-nalta peste care

Vant de toamna trece lin,

Sufletu-mi deschis si-n el,

Inflorite gandurile

Imi danseaza-n ritm domol

Despre patimi, despre dor…

Ochi deschisi, foc in priviri,

Brazii drepti, miros de cetini,

Ea, Padurea, Zana mea, 

Gandurile mi le curma

Si ma vindeca de tot…

Ploaie calda-mi cade-n suflet

Si nu mai gandesc,

Doar simt, linistita ca traiesc…

Iar acum, in departare,

Din padure, ca un tril,

Se aude tot mai tare

Raset vesel de copil."