Una din poeziile scrise de L., o doamna doctor plina de sensibilitate si talent, mi-a placut foarte mult. Si cum invatasem tehnica de coasere a Annei Faustino, am cusut o mapa din diferite batikuri, pe tonuri de mov, culoarea ei preferata. Am reusit cu mare greutate sa printuiesc poezia, fiindca batikul, chiar calcat pe intaritura, nu e deloc pe placul imprimantei mele. Si intr-o zi calda de toamna timpurie, la zi de aniversare, intr-o padure de brad, alaturi de prieteni dragi, i-am facut acest cadou. Si atunci L. a recitat poezia, care era parca compusa atunci, acolo. A fost frumos...cu tehnica de cusut insa mai am de exersat.
"Gand de toamna
Liniste si cer senin,
Ochi inchisi de soare
plini,
Frunte-nalta peste care
Vant de toamna trece
lin,
Sufletu-mi deschis si-n
el,
Inflorite gandurile
Imi danseaza-n ritm
domol
Despre patimi, despre
dor…
Ochi deschisi, foc in
priviri,
Brazii drepti, miros de
cetini,
Ea, Padurea, Zana mea,
Gandurile mi le curma
Si ma vindeca de tot…
Ploaie calda-mi cade-n
suflet
Si nu mai gandesc,
Doar simt, linistita ca
traiesc…
Iar acum, in departare,
Din padure, ca un tril,
Se aude tot mai tare
Raset vesel de copil."